Experienţa mea la Ziridava 2024

Participarea la un concurs de ciclism este o experiență complexă și plină de emoții, ce poate lăsa impresii profunde asupra oricărui ciclist. Este o ocazie de a testa limitele, de a experimenta adrenalina competiției și de a face parte dintr-o comunitate pasionată de acest sport. De la emoţiile din înaintea startului, la tensiunea din timpul concursului și până la satisfacția finală, fiecare aspect contribuie la o aventură memorabilă. Indiferent dacă ești un ciclist amator sau un profesionist, fiecare cursă reprezintă o provocare unică și o oportunitate de a te autodepăși.
Iată mai jos câteva impresii și păreri despre experiența mea la Ziridava 2024:

În acea dimineaţă, era o adevărată forfotă pe platoul din faţa Primăriei Arad, destul de mulţi participanţi, ciclişti veniţi din toate colţurile ţării, dar şi organizatori, poliţişti şi motociclişti. Vremea numai bună de pedalat, cu soare şi temperaturi plăcute. Este un sentiment unic să te afli la linia de start, alături de alți cicliști pasionați, toți pregătiți să concureze.
Înainte de start, am simțit un amestec de entuziasm și anxietate. Anxietatea era generată de trecerea plutonului prin porţiuni din oraş unde trebuia să “călărim” liniile de tramvai. Din acest motiv, am decis să rămân puţin mai în spate, pentru a evita cazăturile.
La ora 10 fix s-a dat startul, cu plecarea din faţa Primăriei şi însoţirea plutonului cu maşini şi motociclete până la ieşirea din oraş, unde se dădea startul oficial al cursei.
Imediat după startul oficial, toţi cicliştii au trecut în race mode, primele minute ale cursei fiind critice. Era esenţial pentru fiecare să-şi găsească un ritm bun și să se plaseze strategic într-un grup potrivit pregătirii şi puterii sale.
Stabilirea unei strategii de cursă poate face diferența între succes și eșec, dar pentru mine strategia a fost să termin cursa indiferent de rezultat, aşa că, doar am căutat un grup alaături de care să pedalez. Într-o cursă, este important să știi unde să îți conservi energia și unde să accelerezi, dar necunoscând traseul, tot ce trebuia să fac era să rămân în grupul meu.
Una dintre cele mai frumoase aspecte ale participării la un concurs de ciclism este camaraderia între participanți. Deși eram toți în competiție, spiritul de echipă și ajutorul reciproc nu au lipsit. Am trecut la trenă pe rând, nu toţi din grup, ci doar cei mai puternici şi pot zice că sunt mândru de faptul că am reuşit să duc trena porţiuni mari din traseu.
Cursa nu a fost foarte solicitantă, iar şoseaua nu era chiar pe gustul meu având porţiuni mari decopertate, dar am reuşit, cunoscându-mi limitele, să-mi menţin pusul şi puterea generată în cote mele normale.
În cursa aceasta am învățat multe despre gestionarea efortului. A fost esențial să îmi conserv energia în urcări și să accelerez când se sprinta sau în momentele potrivite ale cursei. Să găsesc echilibrul între viteză și rezistență a fost o singura mea preocupare.
De un ajutor foarte mare au fost motocicliştii care au însoţit convoiul de ciclişti, motociclişti care ne-au ghidat şi îndrumat pentru a evita diferitele obstacole şi probleme ale traseului. După aproximativ 2/3 din traseu, grupul nostru s-a micşorat, pierzând pe drum câţiva băieţi care au rămas în spate. Foarte frumos şi încurajator a fost că am ajuns din spate alte grupuleţe de ciclişti pe care i-am depăşit. Asta mi-a dat încredere şi mi-a ridicat moralul, impulsionându-ma să merg mai departe.
Am învățat că pregătirea și determinarea sunt cruciale. Fiecare cursă îți arată unde te afli cu adevărat din punct de vedere al pregătirii fizice și mentale. Chiar dacă nu am câștigat, m-am simțit învingător pentru că am reușit să îmi depășesc propriile limite, am reuşit să pedalez la un nivel de care nu mă credeam capabil, iar acest concurs mi-a dat motivația să continui să mă antrenez și pentru viitoarele competiții, să ridic puţin ştafeta şi să nu mă mulţumesc doar cu participarea la concurs, ci chiar rămânerea în pluton. Cred că, dacă aveam ambiţia dar mai ales curajul de a rămâne în pluton, imediat după startul oficial, aveam un rezultat înzecit mai bun. Dar vorba aia, cu paşi mici mă voi obişnui şi cu competiţiile de acest gen.
Să trec linia de sosire a fost un moment deosebit. Sentimentele de realizare, împlinire și mândrie m-au făcut fericit. A fost o senzație incredibilă să știu că am reușit să termin cu bine o cursă fără să fiu epuizat la maxim.
Participarea la un concurs de ciclism este o experiență valoroasă care contribuie la dezvoltarea mea personală și sportivă. Fiecare cursă aducându-mi noi provocări și lecții, iar bucuria de a face parte dintr-o comunitate vibrantă și dedicată ciclismului este inegalabilă. Indiferent de dificultățile întâmpinate, sentimentul de a trece linia de sosire și de a-mi depăși propriile limite este de neuitat.